-
1 discingere
-
2 discingere
-
3 discingere
гл.общ. развязывать, раздевать, распоясывать, освобождать (от пут и т.п.), (c +G) снимать пояс -
4 discingere
1) cingulo exuere aliquem, увольнять от должности (1. 3 C. 11, 67. 1. 2 C. 12, 20. l. 5 C. 12, 60). 2) решать, negotia disc. = terminare (1. 64 C. Th, 11, 30);discingendae causae lites (1. 3 pr. 1. 9 C. Th. 1, 16);
iure discingi iurgium (1. 4 C. Th. 2, 26).
Латинско-русский словарь к источникам римского права > discingere
-
5 discingo
discingo, ĕre, cinxi, cinctum - tr. - [st2]1 [-] ôter la ceinture, désarmer, dépouiller. [st2]2 [-] découvrir, dévoiler, mettre à nu, réduire à néant; amollir, affaiblir. - mihi crede, in sinu est (Caesar), neque ego discingor, Cic. Q. Fr. 2, 18: crois-moi, je porte (César) dans mon coeur et ne desserre pas les liens de cette amitié. - dolos discingere, Sil. 7, 153: découvrir des ruses.* * *discingo, ĕre, cinxi, cinctum - tr. - [st2]1 [-] ôter la ceinture, désarmer, dépouiller. [st2]2 [-] découvrir, dévoiler, mettre à nu, réduire à néant; amollir, affaiblir. - mihi crede, in sinu est (Caesar), neque ego discingor, Cic. Q. Fr. 2, 18: crois-moi, je porte (César) dans mon coeur et ne desserre pas les liens de cette amitié. - dolos discingere, Sil. 7, 153: découvrir des ruses.* * *Discingo, discingis, discinxi, discinctum, discingere. Mar. Desceindre. -
6 распоясать
-
7 abgürten
abgürten, discingere (z. B. tunicam). – das Schwert, solvere balteum gladii. – den Dolch, pugionem a latere solvere.
-
8 aufgürten
aufgürten, I) in die Höhe gürten: succingere – hoch aufgegürtet, alto cinctus; altius praecinctus. – II) losgürten: discingere. – solvere (lösen, losmachen). – sich au., discingi; zonam solvere (den Gürtel lösen).
-
9 entgürten
[753] entgürten, discingere. – sich entg., discingi.
-
10 dolus
[st1]1 [-] dŏlus, i, m.: a - adresse, ruse. - [gr]gr. δόλος. - cf. P. FEST. p. 69, 10. - dolus malus, Cic. Off. 3, 60: dol, fraude. - dolo malo, Cic. Off. 3, 92: frauduleusement, avec des manoeuvres dolosives. - sine dolo malo, Liv. 1, 24, 7: loyalement, de bonne foi. b - fourberie, tromperie, piège. - Plaut. Men. 228; Capt. 642; Caes. BG. 4, 13, 1; BC. 2, 14, 1; Sall. C. 11, 2; Liv. 27, 28, 4. - forte an dolo principis incertum, Tac.: est-ce par hasard ou par fourberie du prince, on l'ignore. - dolos saltu deludit, Ov. Hal. 25: d'un bond il déjoue les pièges (= les filets du pêcheur). - cuniculo et subterraneis dolis peractum urbis excidium, Flor. 1, 12, 9: par la mine et par des travaux souterrains fut consommée la ruine de la ville (de Véies). c - tort causé, acte blâmable, faute. - Dig. 4, 3, 1. - suo dolo factum esse negat, Hor. S. 1, 6, 90: il prétend que ce n'est pas sa faute. [st1]2 [-] Dŏlus, i, m.: la Ruse [déesse]. - V.-FL. 2, 205.* * *[st1]1 [-] dŏlus, i, m.: a - adresse, ruse. - [gr]gr. δόλος. - cf. P. FEST. p. 69, 10. - dolus malus, Cic. Off. 3, 60: dol, fraude. - dolo malo, Cic. Off. 3, 92: frauduleusement, avec des manoeuvres dolosives. - sine dolo malo, Liv. 1, 24, 7: loyalement, de bonne foi. b - fourberie, tromperie, piège. - Plaut. Men. 228; Capt. 642; Caes. BG. 4, 13, 1; BC. 2, 14, 1; Sall. C. 11, 2; Liv. 27, 28, 4. - forte an dolo principis incertum, Tac.: est-ce par hasard ou par fourberie du prince, on l'ignore. - dolos saltu deludit, Ov. Hal. 25: d'un bond il déjoue les pièges (= les filets du pêcheur). - cuniculo et subterraneis dolis peractum urbis excidium, Flor. 1, 12, 9: par la mine et par des travaux souterrains fut consommée la ruine de la ville (de Véies). c - tort causé, acte blâmable, faute. - Dig. 4, 3, 1. - suo dolo factum esse negat, Hor. S. 1, 6, 90: il prétend que ce n'est pas sa faute. [st1]2 [-] Dŏlus, i, m.: la Ruse [déesse]. - V.-FL. 2, 205.* * *Dolus, huius doli, a dolando, id est laedendo et minuendo dictus, vt docet Donatus. Une finesse, Cautelle, Dol, Tromperie, Tricherie, Barat.\Veneni dolus. Catul. Poison baillee finement.\Bonus dolus. Vlpian. Bonne finesse, Bonne cautelle.\Dolus malus. Cic. Tromperie, Malice, Cavillation et mal engin.\Adhibere dolum. Cic. User de finesse, Tricher, Barater.\Capere aliquem dolis. Virgil. Le tromper.\Commoliri dolum aut machinam ad aliquem. Cic. Luy machiner une finesse pour le tromper.\Detegere dolos. Seneca. Descouvrir la tromperie.\Discingere. Sil. Dissouldre, Rompre.\Struere dolum. Tacit. Bastir une tromperie. -
11 освобождать
см. освободить* * *v1) gener. affrancare, cavare, (da q.c.) deporre (от должности и т.п.), francare, prosciogliere (от обета, присяги и т.п.), (da q.c.) rilevare (îò+G), ritogliere, sbrogliare, sdossare (от поручения, обязательства и т.п.), svincolare (от выполнения обязательств), dispensare (от чего-л.), evacuare, rilasciare, sgomberare, sgombrare, dimettere (da) (от должности), disbarazzare (от чего-л.), discingere (от пут и т.п.), diserrare, disgravare, disimpegnare (от обязательств), disserrare, emancipare, esentare (da q.c.), esimere, esonerare, levare (от чего-л.), liberare, redimere, rimandare, sbarazzare, sbrattare (îò+G), scaricare, sgravare, sottrarre, sviticchiare (от вьющегося растения)2) med. defecare (кишечник)3) liter. slacciare4) econ. riscattare, liberalizzare5) fin. svincolare (от обязательств), esentare -
12 развязывать
-
13 раздевать
-
14 распоясывать
-
15 снимать пояс
vgener. discingere (c +G)
См. также в других словарях:
discingere — di·scìn·ge·re v.tr. LE sciogliere dalla cintura o da ciò che cinge i fianchi: chi ti discinse il brando? (Leopardi) | OB spogliare Sinonimi: slegare, spogliare. Contrari: cingere | vestire. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1333. ETIMO: dal lat.… … Dizionario italiano
discingere — {{hw}}{{discingere}}{{/hw}}v. tr. ( coniug. come cingere ) (lett.) Togliere dal fianco ciò che lo cinge: discingere la spada … Enciclopedia di italiano
discingere — v. tr. (lett.) sciogliere, slegare CONTR. cingere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
desceñir — ► verbo transitivo/ pronominal Quitar o aflojar una cosa que ciñe o sujeta otra: ■ se desciñó el cinturón después de comer. SE CONJUGA COMO ceñir * * * desceñir (del lat. «discingĕre») tr. y prnl. *Soltar[se] o aflojar[se] cualquier ↘cosa que… … Enciclopedia Universal
descinge — DESCÍNGE, descíng, vb. III. tranz. şi refl. A( şi) dezlega, a( şi) desface, a( şi) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ♢ refl. (Despre cingătoare) I s a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – lat. discingere. Trimis de… … Dicționar Român
Discinct — Dis*cinct, a. [L. discinctus, p. p. of discingere to ungird; dis + cingere to gird.] Ungirded; loosely dressed. [R.] Sir W. Scott. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
descingir — (del lat. «discingĕre»; ant.) tr. Desceñir … Enciclopedia Universal
PUDUCLARE — in Monachorum Regulis, c. 81. Habere debent Fratres in hieme paraturam grossam quottidianam strammeam et tunicam aliam nocturnam, quam post nocturnum puduclent, quia in die diversis occupantur laboribus; Lucae Holstenio in suo Gloss. deponere est … Hofmann J. Lexicon universale
discinsi — di·scìn·si pass.rem. → discingere, discingersi … Dizionario italiano
discinto — di·scìn·to p.pass., agg. 1. p.pass. → discingere, discingersi 2a. agg. CO di persona, che ha abiti scomposti, disordinati o succinti | di abito, che lascia scoperte parti del corpo, succinto 2b. agg. BU fig., dissoluto … Dizionario italiano
discinto — {{hw}}{{discinto}}{{/hw}}part. pass. di discingere ; anche agg. Vestito in modo succinto e scomposto … Enciclopedia di italiano