Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

discingere vt

  • 1 discingere

    discingere v. (pres.ind. discìngo, discìngi; p.rem. discìnsi; p.p. discìnto) I. tr. ( lett) délier, ôter la ceinture de. II. prnl. discingersi ( ant) se déshabiller.

    Dizionario Italiano-Francese > discingere

  • 2 discingere

    discingere v.tr. (letter.) to ungird, to untie; to undo*.

    Dizionario Italiano-Inglese > discingere

  • 3 discingere

    гл.
    общ. развязывать, раздевать, распоясывать, освобождать (от пут и т.п.), (c +G) снимать пояс

    Итальяно-русский универсальный словарь > discingere

  • 4 discingere

    1) cingulo exuere aliquem, увольнять от должности (1. 3 C. 11, 67. 1. 2 C. 12, 20. l. 5 C. 12, 60). 2) решать, negotia disc. = terminare (1. 64 C. Th, 11, 30);

    discingendae causae lites (1. 3 pr. 1. 9 C. Th. 1, 16);

    iure discingi iurgium (1. 4 C. Th. 2, 26).

    Латинско-русский словарь к источникам римского права > discingere

  • 5 discingo

    discingo, ĕre, cinxi, cinctum - tr. - [st2]1 [-] ôter la ceinture, désarmer, dépouiller. [st2]2 [-] découvrir, dévoiler, mettre à nu, réduire à néant; amollir, affaiblir.    - mihi crede, in sinu est (Caesar), neque ego discingor, Cic. Q. Fr. 2, 18: crois-moi, je porte (César) dans mon coeur et ne desserre pas les liens de cette amitié.    - dolos discingere, Sil. 7, 153: découvrir des ruses.
    * * *
    discingo, ĕre, cinxi, cinctum - tr. - [st2]1 [-] ôter la ceinture, désarmer, dépouiller. [st2]2 [-] découvrir, dévoiler, mettre à nu, réduire à néant; amollir, affaiblir.    - mihi crede, in sinu est (Caesar), neque ego discingor, Cic. Q. Fr. 2, 18: crois-moi, je porte (César) dans mon coeur et ne desserre pas les liens de cette amitié.    - dolos discingere, Sil. 7, 153: découvrir des ruses.
    * * *
        Discingo, discingis, discinxi, discinctum, discingere. Mar. Desceindre.

    Dictionarium latinogallicum > discingo

  • 6 распоясать

    сов. - распоясать, несов. - распоясывать
    В

    Большой итальяно-русский словарь > распоясать

  • 7 abgürten

    abgürten, discingere (z. B. tunicam). – das Schwert, solvere balteum gladii. – den Dolch, pugionem a latere solvere.

    deutsch-lateinisches > abgürten

  • 8 aufgürten

    aufgürten, I) in die Höhe gürten: succingere – hoch aufgegürtet, alto cinctus; altius praecinctus. – II) losgürten: discingere. solvere (lösen, losmachen). – sich au., discingi; zonam solvere (den Gürtel lösen).

    deutsch-lateinisches > aufgürten

  • 9 entgürten

    [753] entgürten, discingere.sich entg., discingi.

    deutsch-lateinisches > entgürten

  • 10 dolus

    [st1]1 [-] dŏlus, i, m.: a - adresse, ruse.    - [gr]gr. δόλος.    - cf. P. FEST. p. 69, 10.    - dolus malus, Cic. Off. 3, 60: dol, fraude.    - dolo malo, Cic. Off. 3, 92: frauduleusement, avec des manoeuvres dolosives.    - sine dolo malo, Liv. 1, 24, 7: loyalement, de bonne foi. b - fourberie, tromperie, piège.    - Plaut. Men. 228; Capt. 642; Caes. BG. 4, 13, 1; BC. 2, 14, 1; Sall. C. 11, 2; Liv. 27, 28, 4.    - forte an dolo principis incertum, Tac.: est-ce par hasard ou par fourberie du prince, on l'ignore.    - dolos saltu deludit, Ov. Hal. 25: d'un bond il déjoue les pièges (= les filets du pêcheur).    - cuniculo et subterraneis dolis peractum urbis excidium, Flor. 1, 12, 9: par la mine et par des travaux souterrains fut consommée la ruine de la ville (de Véies). c - tort causé, acte blâmable, faute.    - Dig. 4, 3, 1.    - suo dolo factum esse negat, Hor. S. 1, 6, 90: il prétend que ce n'est pas sa faute. [st1]2 [-] Dŏlus, i, m.: la Ruse [déesse].    - V.-FL. 2, 205.
    * * *
    [st1]1 [-] dŏlus, i, m.: a - adresse, ruse.    - [gr]gr. δόλος.    - cf. P. FEST. p. 69, 10.    - dolus malus, Cic. Off. 3, 60: dol, fraude.    - dolo malo, Cic. Off. 3, 92: frauduleusement, avec des manoeuvres dolosives.    - sine dolo malo, Liv. 1, 24, 7: loyalement, de bonne foi. b - fourberie, tromperie, piège.    - Plaut. Men. 228; Capt. 642; Caes. BG. 4, 13, 1; BC. 2, 14, 1; Sall. C. 11, 2; Liv. 27, 28, 4.    - forte an dolo principis incertum, Tac.: est-ce par hasard ou par fourberie du prince, on l'ignore.    - dolos saltu deludit, Ov. Hal. 25: d'un bond il déjoue les pièges (= les filets du pêcheur).    - cuniculo et subterraneis dolis peractum urbis excidium, Flor. 1, 12, 9: par la mine et par des travaux souterrains fut consommée la ruine de la ville (de Véies). c - tort causé, acte blâmable, faute.    - Dig. 4, 3, 1.    - suo dolo factum esse negat, Hor. S. 1, 6, 90: il prétend que ce n'est pas sa faute. [st1]2 [-] Dŏlus, i, m.: la Ruse [déesse].    - V.-FL. 2, 205.
    * * *
        Dolus, huius doli, a dolando, id est laedendo et minuendo dictus, vt docet Donatus. Une finesse, Cautelle, Dol, Tromperie, Tricherie, Barat.
    \
        Veneni dolus. Catul. Poison baillee finement.
    \
        Bonus dolus. Vlpian. Bonne finesse, Bonne cautelle.
    \
        Dolus malus. Cic. Tromperie, Malice, Cavillation et mal engin.
    \
        Adhibere dolum. Cic. User de finesse, Tricher, Barater.
    \
        Capere aliquem dolis. Virgil. Le tromper.
    \
        Commoliri dolum aut machinam ad aliquem. Cic. Luy machiner une finesse pour le tromper.
    \
        Detegere dolos. Seneca. Descouvrir la tromperie.
    \
        Discingere. Sil. Dissouldre, Rompre.
    \
        Struere dolum. Tacit. Bastir une tromperie.

    Dictionarium latinogallicum > dolus

  • 11 освобождать

    * * *
    v
    1) gener. affrancare, cavare, (da q.c.) deporre (от должности и т.п.), francare, prosciogliere (от обета, присяги и т.п.), (da q.c.) rilevare (îò+G), ritogliere, sbrogliare, sdossare (от поручения, обязательства и т.п.), svincolare (от выполнения обязательств), dispensare (от чего-л.), evacuare, rilasciare, sgomberare, sgombrare, dimettere (da) (от должности), disbarazzare (от чего-л.), discingere (от пут и т.п.), diserrare, disgravare, disimpegnare (от обязательств), disserrare, emancipare, esentare (da q.c.), esimere, esonerare, levare (от чего-л.), liberare, redimere, rimandare, sbarazzare, sbrattare (îò+G), scaricare, sgravare, sottrarre, sviticchiare (от вьющегося растения)
    3) liter. slacciare
    4) econ. riscattare, liberalizzare

    Universale dizionario russo-italiano > освобождать

  • 12 развязывать

    несов.
    * * *
    v
    1) gener. discingere, disciogliere, disciorre, sgruppare (óçåë), sciogliere, dislacciare, dislegare, scingere, sciorre, slacciare, slegare
    2) obs. denodare, dinodare (óçåë)

    Universale dizionario russo-italiano > развязывать

  • 13 раздевать

    несов.
    * * *
    v
    gener. discingere, dispogliare, disabbigtiare, spogliare, svestire

    Universale dizionario russo-italiano > раздевать

  • 14 распоясывать

    несов. от распоясать
    * * *
    v
    gener. discingere, scingere

    Universale dizionario russo-italiano > распоясывать

  • 15 снимать пояс

    v
    gener. discingere (c +G)

    Universale dizionario russo-italiano > снимать пояс

См. также в других словарях:

  • discingere — di·scìn·ge·re v.tr. LE sciogliere dalla cintura o da ciò che cinge i fianchi: chi ti discinse il brando? (Leopardi) | OB spogliare Sinonimi: slegare, spogliare. Contrari: cingere | vestire. {{line}} {{/line}} DATA: av. 1333. ETIMO: dal lat.… …   Dizionario italiano

  • discingere — {{hw}}{{discingere}}{{/hw}}v. tr.  ( coniug. come cingere ) (lett.) Togliere dal fianco ciò che lo cinge: discingere la spada …   Enciclopedia di italiano

  • discingere — v. tr. (lett.) sciogliere, slegare CONTR. cingere …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • desceñir — ► verbo transitivo/ pronominal Quitar o aflojar una cosa que ciñe o sujeta otra: ■ se desciñó el cinturón después de comer. SE CONJUGA COMO ceñir * * * desceñir (del lat. «discingĕre») tr. y prnl. *Soltar[se] o aflojar[se] cualquier ↘cosa que… …   Enciclopedia Universal

  • descinge — DESCÍNGE, descíng, vb. III. tranz. şi refl. A( şi) dezlega, a( şi) desface, a( şi) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ♢ refl. (Despre cingătoare) I s a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – lat. discingere. Trimis de… …   Dicționar Român

  • Discinct — Dis*cinct, a. [L. discinctus, p. p. of discingere to ungird; dis + cingere to gird.] Ungirded; loosely dressed. [R.] Sir W. Scott. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • descingir — (del lat. «discingĕre»; ant.) tr. Desceñir …   Enciclopedia Universal

  • PUDUCLARE — in Monachorum Regulis, c. 81. Habere debent Fratres in hieme paraturam grossam quottidianam strammeam et tunicam aliam nocturnam, quam post nocturnum puduclent, quia in die diversis occupantur laboribus; Lucae Holstenio in suo Gloss. deponere est …   Hofmann J. Lexicon universale

  • discinsi — di·scìn·si pass.rem. → discingere, discingersi …   Dizionario italiano

  • discinto — di·scìn·to p.pass., agg. 1. p.pass. → discingere, discingersi 2a. agg. CO di persona, che ha abiti scomposti, disordinati o succinti | di abito, che lascia scoperte parti del corpo, succinto 2b. agg. BU fig., dissoluto …   Dizionario italiano

  • discinto — {{hw}}{{discinto}}{{/hw}}part. pass.  di discingere ; anche agg. Vestito in modo succinto e scomposto …   Enciclopedia di italiano

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»